L'amour toujours (I'll Fly with You) Piano Version

Walking back to happines

Inca 2000 de ani

What's new pussycat?

Sa prinzi radacini

Cand aparent toate lucrurile din viata mea sunt frumoase si roz si toate problemele sunt rezolvate, in gandurile mele se nasc idei sumbre si triste legate de viitor. De ce? De ce nu pot sa iau lucrurile ca atare si sa ma bucur de prezent? De ce nu pot sa am incredere? in mine, in el, in tot ce am reusit sa obtinem impreuna pana acum,lucru care se cheama relatie?! De ce am senzatia ca exista totusi lucruri pe care nu mi le arata, nu mi le impartaseste( ca sa nu spun ca mi le ascunde) si pe care vreau cu atata nerabdare sa le aflu? ma intreb....toata lumea e la fel ca mine? Sau sunt eu vreun fel de specimen unic si total diferit de ceilalti pentru ca de ceva vreme ma simt singura in universul asta suprapopulat, singura si neinteleasa! De ce oare imi complic atat de mult existenta cu intrebari la care probabil nu o sa primesc niciodata raspuns, cand foarte simplu as putea sa trec peste, sa uit, sa-mi continui existenta monotona si goala de tot ce se poate numi palpitant?! Simt ca nu apartin! Iar pentru mine era foarte important sa simt ca apartin, unui loc, unui grup, unei relatii, unei familii... Apartamentul in care stau cu chirie mi-e urat...nu pot sa-l sufar, prefer sa-mi pierd vremea la facultate sau prin oras decat sa ajung acasa si sa ma astepte ....o chiuveta plina de vase (nespalate bineinteles), un hol plin de papuci si o camera plina de haine insirate cat vezi cu ochii in fiecare zi.....nu simt ca sunt acasa. la facultate nu reusesc sa leg prietenii.....prietenii adevarate!
Something's wrong with me, but i don't know what!
Cu ceva timp in urma nici nu ma gandeam la asta.Stiam ce vreau de la viata, stiam ce e important pentru mine, stiam care-mi sunt prietenii, acum nu mai stiu nimic din toate astea!
Cum naiba sa fii optimist cand simti ca pur si simplu nu mai rezisti? Nu pot face fata la toate lucrurile pe care le am de facut si asta ma deprima. ma deprima pentru ca ma gandesc la viitorul meu, Viitorul meu ca doctor si viitorul meu ca sotie...mama etc. Nu o sa fiu niciodata un doctor de succes la fel cum nici o sotie buna nu pot fi. Nu poti sa le impaci pe amandoua intr-un singur ambalaj...si e dureros pentru ca nu m-am gandit la asta niciodata din punctul asta de vedere.
Nu am prieteni.....sau poate nu simt nevoia sa-i am, pentru ca stiu ca ei nu simt la fel ca mine si nu ma inteleg! Ma plang...poate ca ma plang prea mult sau prea des sau ambele variante, insa sincer m-am cam saturat sa fiu cea care trebuie sa le faca pe toate si sa le faca bine.
Sunt doua Eu-ri....una acasa si una la facultate, total diferite intre ele...