I'm gonna be a doctor!

Desi au trecut 4 ani de facultate, pana recent n-am realizat ca.......voi fi DOCTOR full time cu un catralion de responsabilitati! Totul era asa....o masa amorfa de ganduri undeva departe in planurile mele de viitor, care nici macar nu erau concretizate in mintea mea. Ceva de genul " Cand voi fi mare.....".Nu stiam ce vreau, ce specialitate sa imi aleg si asta ma facea sa simt ca de fapt nu apartin. Acum, dupa o introspectie laborioasa, mi-am dat seama de foarte multe lucruri. Mi-am dat seama ca, n-am dat importanta multor lucruri in decursul acestor 4 ani, si ca regret asta acum si am mai realizat ca sunt de fapt in stare de mult mai mult decat imi imaginam. Insa, bine ca m-am desteptat la timp! Cand am intrat in anul III, in clinica pentru prima data la pacienti, toata lumea se astepta sa ma bucur enorm, sa-mi placa infinit mai mult decat primii doi ani in care stateam practic pe bancile facultatii si toceam, insa pentru mine a fost putin dezamagitor. Aveam multe asteptari, visam la o viata asa cum vedem in Grey's Anatomy sau in House, iar adevarata viata din spitalele din Romania, unde primele fraze de la asistentii nostri de grupa erau" In tarile dezvoltate se face asa, dar la noi.....din lipsa de fonduri, se face invers" sau " afara se foloseste medicamentul asta, dar noi nu-l avem" etc. m-au facut sa nu-mi placa. Mergeam la pacienti, faceam anamneze si....cam atat, si totul era o rutina fara implicare emotionala. De multe ori nu reuseam sa vad imaginea de ansamblu. In mintea mea ma obligam sa "raman pe bancile facultatii" si sa fac totul "didactic", pentru ca simteam ca daca o fac asa, dezamagirea data de nenumaratele lipsuri ale sistemului nostru de sanatate n-o sa ma afecteze.
Acum, recent, intr-o dimineata cand am intrat in clinica, m-a cuprins un sentiment de coplesire. Ma uitam la pacienti si dintr-o data in mintea mea s-au produs niste schimbari. Am realizat ca de fapt a trata un pacient nu inseamna numai anamneza si diagnostic diferential ci mult mai mult de atat. Trebuie sa reusesti sa te conectezi cu pacientii tai la un nivel mai inalt si sa creezi o relatie de incredere, deci implicit trebuie sa ai o un anumit grad de implicare emotionala.
Ca studenta, am intampinat nenumarate dificultati in a realiza aceasta relatie cu pacientul din nenumarate motive. Pacientii nu au incredere in noi, pentru ca suntem studenti. Imi amintesc ca faceam anamneze si abia scoteam cateva lucruri de la ei, iar cand venea doamna doctor erau atat de vorbareti de nu-ti poti imagina si dadeau informatii total diferite fata de cele pe care le aflasem noi. Doctorii stiau tintit cum sa intrebe astfel incat sa primeasca un raspuns. Noi......stateam si ne minunam!  Am increderea ca odata cu trecerea timpului, si cu intalnirea a mai multor tipuri de pacienti, voi reusi sa-mi modulez comportamentul in functie de fiecare si astfel voi reusi sa creez relatia de incredere.
Cand ma gandesc la faptul ca, toate eforturile pe care le facem acum, si toate chinurile groaznice ale studentiei prin care trecem cu totii se vor finaliza cu titlul de DOCTOR, am un sentiment de bucurie si in acelasi timp de teama. Ceva ce nu cred ca pot sa descriu in cuvinte, o emotie profunda.....si in acelasi timp o spaima care ma ingheata. Cred ca cel mai groaznic gand al meu este sa nu fiu un doctor bun. Acum......singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa invat, sa invat si  iar sa invat, si sa sper ca tot ceea ce invat acum sa ma ajute in viitoarea mea cariera.
I'm gonna be a DOCTOR! Isn't that great?!

Experiente

Inainte de fiecare sesiune ma apuca tremurul si emotiile gandindu-ma la examene si la profesori. Ma mobilizez, greu ce-i drept, dar ma mobilizez, incerc sa fiu optimista, mi mult pentru ceilalti, pana in ultima clipa. Citesc, si pe masura ce citesc ma gandesc la ce intrebari as putea primi din capitolul respectiv si brusc inima mi se urca in gat si apoi mi se scurge lent pana in varful picioarelor.
Imi fac datoria morala de student! Invat pana in ultima clipa, si tot timpul caut sa citesc din mai multe surse, insa uneori asta reprezinta o mare pierdere de timp, si sursa de confuzii.
Am intrat oficial in prima sesiune din anul IV! Examene multe, matrie multa, profesori dificili, timp putin! Cam asa se caracterizeaza aceasta perioada din viata mea, pe care nu stiu daca am sa pot sa o depasesc fara epuizare psihica!
Sambata, examen la orto! Care precizez, e spaima studentilor din anul IV! Optimista cum am zis pana in ultima clipa! Am intrat, am iesit, si n-am realizat macar ce mi s-a intamplat! Cum poti sa evaluezi un student, sa stii daca e prost sau daca a invatat printr-o singura intrebare? Intrebare la care raspunsul nici macar nu se regaseste in cartea ta! Magnifica carte a domnului profesor!!!!
Traumatizant! Mai ales ca am decis sa restrang bibliografia si sa invat numai din cartea domnului profesor, magnifica carte, asa cum ni sa precizat frumos si dragut la stagii!
Dezamagire! Asta e sentimentul pe care il simt acum! Dezamagire fata de tot ce se intampla in jurul meu! Fata de invatamantul romanesc si fata de tot ce inseamna UMF.  Am picat! Daca stau sa ma gandesc....pe drept nu pe nedrept pt ca nu am raspuns cum ar fi vrut domnul prof la singura si unica intrebare pusa la 4 studenti! Am picat toti! intrebarea mea si de unde se trage toata supararea este: De ce nu si o a doua intrebare????
Acum mi-e atat de greu sa ma mobilizez pt urmatorul examen........... Primul examen oficial din sesiune....failed! Ma intreb cum o sa  mearga in continuare!

Abstract...

Deci...da! Evenimente dupa evenimente, incurcaturi, umblatura, telefoane peste telefoane, neintelegeri, ipocrizie, coruptie, fitze peste fitze. Cam astea sunt in mare cuvintele care ar descrie cel mai bine si mai exact mediul in care traim, in care ne petrecem aproape 12 ore din zi si anume UMF-ul. HAOS!
Nimeni nu stie nimic, nimeni nu comunica cu nimeni, ai bani...iei 10, n-ai bani....mai vino si la vara, "eu nu va dau note pentru ca Decanatul nu ne da conditii".....Ce inseamna toate astea? Sa ma lamureasca si pe mine cineva competent, pentru ca nu mai inteleg. Cine suntem noi? Cine credeti voi ca suntem noi? Jucariile voastre? Pe care va permiteti sa le aruncati de colo-colo....bataia voastra de joc? Cine suntem noi?

Noi suntem viitorul? Si ce viitor vreti voi sa avem cand va bateti joc de noi.....cand ne aplicati trauma dupa trauma zilnic, cand nu va pasa de timpul nostru, de banii nostri si de sentimentele noastre....cand nu va pasa ce repercursiuni or sa aiba toate astea asupra noastra, asupra voastra, asupra tuturor la un moment dat....

"Studentii sunt spectatori, ei doar dau senzatia ca inteleg insa nu inteleg NIMIC" asta se pare ca este parerea lor despre NOI!
Deci...da!

Back

In Romania nu se mai face scoala!
Cam asta este concluzia mea dupa o saptamana plina! Plina de nervi( din pricina altora), plina de foiala si de cautat amfiteatre in care sa se tina stagii! Da, am ajuns sa facem stagiile de semiologie medicala in amfiteatru, o serie intreaga, 100 de studenti( dintre care 60 dorm) si un singur cadru didactic, care, in aceeasi masura ca si noi( unii dintre noi)este lovit de sistem si obligat sa faca ceva ce nu-i place sa faca! Desi ne-am luptat sa schimbam ceva, decanatul se spala pe maini si "pentru o singura saptamana nu modifica orarul". Dar bine fratilor, problema era inca de la inceput, s-a semnalat, s-a anuntat iar voi asteptati sa treaca( sa gaseasca studentii solutii pt voi), si eventual dupa ce trece miraculoasa saptamana sa rasuflati usurati. Da..... Sigur ca da! ABSOLUT! ....mai absolut ca vodka! Dupa tot tam-tamul cu " la chirurgie nu se fac ore" dupa implementarea caietelor de prezenta( care sunt facute sa monitorizeze prezenta cadrelor didactice la cursuri!!!!! si nu a studentilor cum ar fi crezut toata lumea), dupa tot interogatoriul despre care disciplina nu-si face treaba mai mult decat alta si toate aceste "adevarate" probleme, va astptati de la noi sa facem scoala!!!!!! Scoala de calitate!
UNDE?
Noi, studentii nu suntem vinovati ca, cadrele didactice nu-si fac treaba( cei care nu si-o fac) dar pe aia care si-o fac, cu placere si care sunt intradevar dedicati studentilor de ce ii manjiti cu noroi? Pe ei de ce nu-i ajutati sa faca un invatamant de calitate? De ce nu ganditi un pic orarele alea cand le faceti, poate asa nu se mai suprapun 200 de oameni intr-o clinica de 50 mp in acelasi timp, cu 3 cadre didactice care, se presupune ca ar trebui sa ne invete, 7 ore ca atat e in programa si sa ne mai puna si note! Dar situatiile extreme cer masuri extreme!
Ce-am inteles dintr-o saptamana la nefro la parhon? NIMIC!
In prima zi....pauza! am asteptat o ora pe hol pana s-a gandit cineva sa ne repartizeze si pe noi la cativa doctori( majoritatea rezidenti) si in cateva saloane! la 9 fix a trebuit sa plecam ca, de....trebuia sa ajungem la Spiridon. Doctorii vin la si 15 si pun absent la toata grupa!
A doua zi....de ce-ati plecat asa devreme?(bineinteles de la 7 jumate pana la 8:45 pauza.....asistentii de grupa sunt la raport)
A treia zi....unii au avut liber, altii nu, altii aveau joi.......Pana la urma noi......noi ce facem? "faceti 4 stagii din 5"
A patra zi......
-"stiti.....unii din colegii mei au primit absent pt ca nu au venit ieri. Pana la urma facem 4 sau 5 stagii?"
- "5"
- "si ce facem ca marti mi-ati spus ca facem 4"
- "stai linistita ca nu o sa aiba nimeni absent in ziua aia"
PROBLEM SOLVED
Si in fine.....ultima zi.....pe hol....am reusit si eu sa-mi vad asistentul de grupa, (cum arata, pt ca nu-l vazusem pana atunci) Am citit ecusonul( cat am stat acolo 4 zile m-am specializat in citit ecusoane) si plina de entuziasm ma duc la colegii mei in salon sa le zic" Fratilor, azi cred ca facem si noi ceva ca l-am vazut pe d-l doctor! Haide-ti si voi pe hol sa-l vedeti!" Statea de vorba cu cineva, apoi...........a plecat!
Deci....concluzii:lipsa de organizare, dezinteres, dezinteres de doua ori, Ne-am plimbat pe drumuri, am cheltuit o gramada de bani pe taxi, m-am enervat, mi-am revenit, nu am invatat nimic!! La examen.....nici nu vreau sa ma gandesc.
Probabil ati spune ca, studentul care invata se descurca si singur insa nu e chiar asa! cel putin in mediul asta NU! Eu cand am sa fiu doctor, mare doctor, o sa am nevoie sa-mi amintesc pacienti si cazuri si diagnostice pt ca la carte pot apela oricand!

Asa ca Ni se fura tineretea( copilaria si inocenta ne-au furat-o de mult)! Ni se fura meritele! Ni se fura dreptul de a fi invatati
!
Da!!! si se fura la strada mare!