Experiente

Inainte de fiecare sesiune ma apuca tremurul si emotiile gandindu-ma la examene si la profesori. Ma mobilizez, greu ce-i drept, dar ma mobilizez, incerc sa fiu optimista, mi mult pentru ceilalti, pana in ultima clipa. Citesc, si pe masura ce citesc ma gandesc la ce intrebari as putea primi din capitolul respectiv si brusc inima mi se urca in gat si apoi mi se scurge lent pana in varful picioarelor.
Imi fac datoria morala de student! Invat pana in ultima clipa, si tot timpul caut sa citesc din mai multe surse, insa uneori asta reprezinta o mare pierdere de timp, si sursa de confuzii.
Am intrat oficial in prima sesiune din anul IV! Examene multe, matrie multa, profesori dificili, timp putin! Cam asa se caracterizeaza aceasta perioada din viata mea, pe care nu stiu daca am sa pot sa o depasesc fara epuizare psihica!
Sambata, examen la orto! Care precizez, e spaima studentilor din anul IV! Optimista cum am zis pana in ultima clipa! Am intrat, am iesit, si n-am realizat macar ce mi s-a intamplat! Cum poti sa evaluezi un student, sa stii daca e prost sau daca a invatat printr-o singura intrebare? Intrebare la care raspunsul nici macar nu se regaseste in cartea ta! Magnifica carte a domnului profesor!!!!
Traumatizant! Mai ales ca am decis sa restrang bibliografia si sa invat numai din cartea domnului profesor, magnifica carte, asa cum ni sa precizat frumos si dragut la stagii!
Dezamagire! Asta e sentimentul pe care il simt acum! Dezamagire fata de tot ce se intampla in jurul meu! Fata de invatamantul romanesc si fata de tot ce inseamna UMF.  Am picat! Daca stau sa ma gandesc....pe drept nu pe nedrept pt ca nu am raspuns cum ar fi vrut domnul prof la singura si unica intrebare pusa la 4 studenti! Am picat toti! intrebarea mea si de unde se trage toata supararea este: De ce nu si o a doua intrebare????
Acum mi-e atat de greu sa ma mobilizez pt urmatorul examen........... Primul examen oficial din sesiune....failed! Ma intreb cum o sa  mearga in continuare!