Parca ar fi, parca n-ar fi

Ma uit in jur si vad numai oameni fericiti! Oameni plini de viata si de energie, care tot timpul zambesc si care tot timpul reusesc sa-ti faca ziua mai buna prin simpla lor prezenta sau prin simplele afirmatii cu care vin in ajutorul tau si fara de care ziua ta s-ar termina prost.
 Probabil e vizibil pe fata ta ca azi te-ai trezit tarziu si cu fata la cearceaf si ca e una din "bad hair days" -urile care in ultima vreme se cam tot inmultesc. Te tradeaza si ochii incercanati si plini de oboseala de la cafea si de la pixelii de la calculator si poate atat de multe nopti piedute, invatand sau pur si simplu pierdute aiurea. Si cea mai importanta chestie care te tradeaza miseleste este zambetul fals si afirmat la comanda. Cam cum se procedeaza prin studiourile de televiziune cu spectatorii care aplauda la comanda, asa apare si zambetul tau, "comandat" de altii, si servit proaspat si fals cum altul nici nu mai exista.
Esti grabita, si faci totul la repezeala, nu te poti concentra, intrebi acelasi lucru de mai multe ori si parca nici atunci nu-ti e clar, desi poate e o chestie simpla de genul: " cat e ceasul?" sau " de la cat avem maine ore?". Si....oamenii se uita uimiti la tine, cu intrebarea incoltind in crestetele lor" aste e proasta sau se face?"....si tu iar intrebi. Pentru ca nu te poti concentra, te enervezi, si cum nu esti o persoana stapana pe ea si plina de "self control" incepi sa tipi. Si tipi la persoane la care nu ai vrea sa tipi, si faci afirmatii pe care nu ai vrea sa le faci, si desi esti constienta ca nu e bine, nu te poti opri. Te cuprinde aceasta stare de neliniste combinata cu nervozitate si cu oboseala, in care pur si simplu nu te poti controla si risti sa ranesti persoanele din jurul tau. Apoi, obosesti. Obosesti sa tipi, sa te incrunti, sa oftezi si treci in cealalta stare a evolutiei tale in ziua respectiva, mai exact starea de latenta in care nu te intereseaza nimic, nu auzi nimic, nu spui nimic. Pentru ca daca spui, e posibil sa spui numai prostii si oamenii sa te eticheteze din nou. Pentru ca am observat ca la noi etichetele pe oameni se pun ca etichetele pe produse in supermarket, nu conteaza ca e gresit pretul, ele sunt puse acolo si raman.
Pentru asta am atat de multa nevoie de oamenii fericiti!
Pentru ca eu nu pot sa fiu si pentru ca daca ei nu ar deborda de atat de multa energie si nu m-ar salva din situatii de genul, eu as fi undeva intr-o alta realitate acum. Ma agat de ei ca sa supravietuiesc in jungla care ma inconjoara si sper incontinuu sa ajung sa fiu si eu ca ei. FERICITA, PLINA DE ENERGIE, PLINA DE ZAMBET.
De ce nu pot sa fiu fericita? Pentru ca......am obosit!Desi de aici se deschid din nou polemici in capul meu, iar vocile care imi tot repeta ca nu-mi permit sa fiu obosita, au dreptate, eu le schimb frecventa, si ascult vocea corpului meu biologic si plin de procese de degragare, care imi repeta la nesfarsit ca NU MAI REZISTA!
Am nevoie de un somn bun care sa-mi deau un pic de energie! Iar fericirea mea acum sta in mainile altora!

My dream girl is gone.........

Life sucks

Hmmm......da!
Deci viata nu e chiar atat de roz cum incercam eu din rasputeri sa cred!
Azi.....printre multele chestii pe care le-am invatat, am invatat si faptul ca totul depinde de tine si de puterea ta de decizie si de deciziile pe care le faci la un moment dat. E greu sa iei decizii!
Simt ca nu mai am destula putere sa ma lupt cu starea asta de, semidepresie in care ma scufund(constienta) de cava vreme! Ideea interesanta e ca nu prea pot face nimic sa ies din ea pt ca, deciziile pe care le-am luat la un moment dat au acum repercursiuni asupra mea si a psihicului meu.
Sunt 6 saptamani de cand a inceput facultatea si eu ma simt in vacanta, asta nu e bine, nu e bine deloc, insa nu ma pot mobiliza! Nu ma pot mobiliza sa-mi adun toate puterile si sa .....ma apuc odata de invatat asa cum obisnuiam odata. Continui sa imi caut scuze penibile sa nu invat si apoi.....ma mustra constiinta! Dar continui sa fac asta. Pana cand?! nu stiu, poate pana la primul test la care o sa o dau in bara sau poate pana cand o sa ma fac de ras!( asta nu e bine).
Incerc sa a ghidez in viata dupa un sistem bine definit de reguli, conceptii si valori( facut de mine, bineinteles) dar pe care frecvent nu il respect!
Am ajuns o epava....Ufff,  daca ar exista vreun medicament minune pt lene ar fi bine tare!

COOL

Celine Dion - Brahms' Lullaby

Sa fim copii - Mihaela Runceanu

CONTROLUL CENTRAL AL GREUTATII CORPORALE SI AL APETITULUI

In ultima decada s-au adunat tot mai multe dovezi despre intercomunicarea complexa intre sistemul nervos central (SNC) si activitatea a numeroase organe implicate in homeostazia energetica. Aceasta necesita transmiterea de informatii cheie la creier, si controlul intrarii alimentelor si este o componenta a echilibrului energetic unde semnalizarea endocrina de la periferie la SNC are un rol deosebit de important. Homeostazia energetica consta in procesele interrelationate integrate de creier pentru a mentine depozitele de energie la niveluri potrivite anumitor conditii de mediu. Homeostazia energetica include astfel reglarea nivelurilor de nutrienti in principalele organe de depozitare (grasimea in tesutul adipos, glicogenul in ficat in majoritate) ca si in singe (glucoza sanguina). Creierul primeste continuu informatii despre depozitele de energie si fluxuri prin organele critice, despre hrana ce a fost mincata si absorbita, si despre energia bazala si situationala necesara tesuturilor. Creierul controleaza in schimb tesuturile care au roluri importante in homeostazia energiei, ca ficatul si sistemul musculoscheletal, ca si secretia de hormoni metabolic activi cheie, in principal prin sistemul nervos autonom. Creierul este astfel capabil sa raspunda cererilor in flux si neanticipate prin raspunsuri bine coordonate pentru a preveni scurt-circuitul in depozitele de energie in timp ce mentine homeostaza biochimica. Hormonii si semnalele similare informeaza creierul despre nivelurile de energie, influentind astfel intrarea de energie si deci greutatea corpului.

Ca regula generala, semnalele sosind de la periferie care influenteaza ingestia de hrana si cheltuiala de energie pot fi impartite in doua categorii largi. Una cuprinde semnalele generate in timpul meselor care determina satietatea (senzatiile de plin care contribuie la decizia de a inceta sa maninci) si/sau foame (prelungirea intervalului pina cind reapare dorinta de a minca). Semnalul prototipic al satietatii este peptida duodenala colecistokinina (CCK), care este secretata ca raspuns la lipidul sau proteina din dieta si care activeaza receptori pe nervii locali senzoriali din duoden, trimitind un mesaj creierului prin nervul vag care contribuie la saturatie. A doua categorie include hormoni ca insulina si leptina care sint secretati proportional fata de cantitatea de grasime din corp. Acesti hormoni ai adipozitatii intra in creier transportati prin bariera singe-creier si interactioneaza cu receptori neuronali specifici in principal in hipotalamus pentru a afecta echilibrul energiei. Satietatea si semnalele adipozitatii interactioneaza cu alti factori in hipotalamus si in alte locuri din creier pentru a controla apetitul si greutatea corporala. Greutatea corporala (adipozitatea) este o variabila reglata homeostatic, si mentinerea sa pe termen lung se poate petrece doar printr-o legatura apropiata a ingestiei energiei de cheltuiala energiei. Aceasta inseamna ca in intervaluri lungi cantitatea de hrana consumata trebuie sa furnizeze energie echivalenta cu cantitatea de energie cheltuita. Oamenii, ca majoritatea mamiferelor, se aprovizioneaza cu energie in episoade distincte sau mese. Pentru omul modern, imboldul de a incepe o masa este rareori bazat pe un deficit biologic ca insuficienta de glucoza. Mai degraba, apetitul si ¨foamea" se petrec, si mesele sint initiate bazat pe obicei, timpul zilei, anumite situatii sociale, convenienta, stress, factori care nu sint legati de nevoile energetice si astfel sint nonhomeostatici. Probabil ca asa a fost si in istoria omenirii, cu initierea hranirii guvernata de factori nehomeostatici ca existenta hranei sau existenta unui loc in siguranta pentru a putea minca. Astfel, influenta homeostatica asupra hranei ingerate este deseori lasata pe seama controlului asupra numarului de calorii consumate odata ce incepe masa, adica de dimensiunea/marimea mesei. Multe secretii gastrointestinale ca CCK sint proportionale cu numarul de calorii consumate, si multe din aceste secretii functioneaza ca semnale de satietate pentru SNC pentru a ajuta limitarea marimii mesei.

In contrast cu semnalele satietatii care sint secretate fazic in timpul meselor, semnalele adipozitatii sint mai mult active tonic, oferind un mesaj continuu creierului proportional cu grasimea totala a corpului. Insulina este secretata tonic in cantitati de baza, cu cresteri fazice petrecindu-se in timpul meselor, si ambele componenete ale secretiei insulinei totale (bazala si meta-stimulata) sint direct proportionale cu grasimea corporala. Leptina este secretat in proportie directa cu adipozitatea corpului, urmind un model diurn cu mai putine legaturi directe cu mesele decit insulina. Cum un individ isi schimba greutatea corporala prin restrictie calorica sau mincind peste limita, cantitatile de insulina si leptina secretate in singe se schimba in paralel, si aceasta este reflectata in schimb ca un semnal alterat de grasimea corpului. Aceste semnale de adipozitate interactioneaza cu circuitele neurale anabolice si catabolice, provocand o schimbare in sensibilitatea creierului la semnalele de satietate. 

Citeste intreg articolul aici.

Sursa: doctor.info.ro

The Barber of Siberia

Un film foarte dragut, de existenta caruia nu stiam pana acum cateva saptamani, dar dat fiind ca am prieteni buni care cauta lucruri interesante pe net si apoi mi le trimite si mie, il postez si eu aici, poate mai sunt persoane ca mine, care nu stiu de existenta lui!
Mi-a placut mult....sper ca si voua!
Postez aici doar prima parte din cele 18 parti in care e impartit filmul. Restul le gasiti pe youtube.
Vizionare placuta!!!

Lacul lebedelor

Miss old times

Dragele mele prietene, regret ca timpul s-a scurs atat de repede pe langa noi, si nu am avut timp sa ne dam seama! Sau poate numai eu nu mi-am dat seama....au trecut aproape 4 ani de cand cercurile noastre de prieteni treptat s-au schimbat pana cand au ajuns sa fie total diferite. Intr-o sesiune de search pe google si pe youtube am gasit ceva ce m-a trimis cu gandul la prietenia noastra de atunci, la timpul pe care il petreceam impreuna si la toate tampeniile pe care le faceam, gen petreceri, farse, filme etc
Daca poate vreodata o sa vedeti asta .....sa stiti ca mi-e tare dor de timpurile de demult, cu greu ma pot desprinde de ele...n-am sa le uit niciodata!
Poate ne vom mai intalni vreodata in aceeasi formula la o sticla de Perla ;)), o punga de seminte, un film si-o barfa buna la mine acasa:P
Invitatia ramane valabila!

Bun venit in lumea celor mici!

Da, chiar asa! Bun venit in lumea celor mici! lumea in care de ceva timp ma invart si eu, incercand a afla ce o face atat de magica si minunata! Lumea copiilor e una minunata, fara indoiala, fara de griji si fara de probleme aparent irezolvabile si fara nici o finalitate, fara cuvinte urate si fara gesturi obscene. E o lume plina de zambete!

Analizand situatii si gesturi de aproape o luna, inclin sa cred ca ceea ce face lumea asta a celor mici sa fie atat de minunata e iubirea. Iubirea pe care le-o ofera mamele lor, si pe care ei o primesc zambind! ofera in schimbul iubirii neconditionate primite de la mama lucruri noi in fiecare zi, iar asta e tot ceea ce mamicile lor isi doresc......sa spuna Aaaaa, sa stea in fund, sa mearga singur etc. Copii au nevoie de dragoste, iubire neconditionata si de zambete, pentru ca daca tu le oferi un zambet, si ei iti vor oferi unul in schimb. Asta e diferenta cred intre lumea copiilor si cea a adultilor, adultii nu mai stiu sa zambeasca inapoi, nu mai stiu sa aprecieze iubirea neconditionata oferita de ceilalti si ca atare nu mai ofera nimic in schimb. 
E-o lume minunata, plina de jucarii...pentru copiiiiii...............

Melodiile copilariei mele (part 1)

Prieteni...

Ce este de fapt prietenia in ziua de astazi? Nevoia poate de socializare? Sentimentul de a nu fi singur?!In orice caz, acest concept, de prietenie, nu mai este clar perceput cum era odata......pe vremurile frumoase cand inca exista respect si bune maniere prin randurile oamenilor! Astazi vreau sa vorbesc despre prieteni. Prieteteni pe care nu-i mai ai, sau pe care nu ti i-ai facut poate niciodata. Prieteni pe care nu-i mai vezi asa de des si regreti asta, prieteni buni, prieteni rai, prieteni care nu-ti mai sunt prieteni, si in fine....prieteni care sunt cu adevarat prieteni.
Desi consider eu ca sunt o persoana sociabila, capabila sa lege relatii de prietenie, gata sa ajute pe oricine cand are nevoie... pentru mine, ¨prieteni¨se rezuma la cateva persoane care cu adevarat respecta puritatea si sensul acestui cuvant. Pot sa le numar poate pe degete, insa lucrul asta nu ma deranjeaza, ba din contra, ma bucura!
Ma bucur ca pot sa am incredere in cineva, ma bucur ca pot sa plang pe umarul cuiva, ma bucur ca pot sa primesc sfaturi pe care sa le aplic si ma mai bucur ca nu am 1 milion de prieteni care sa nu ma cunoasca.
Imi doresc sa pot intoarce timpul inapoi si sa am mai multa grija de prietenii pe care i-am ranit poate fara voia mea. Sau... sa fac poate in asa fel incat.....prietenii pe care nu-i mai am acum sa fie in continuare.....
E frumos cand stai asa si faci planuri, si spui....ce fain ar fi daca as fi spus aia in locul asteia, sau.....ce bine ar fi daca....
Prietenii.....
Prietenii te ranesc, insa pentru ca le esti prieten adevarat ii ierti de fiecare data!
Trecutul te doare oare de fiecare data cand te gandesti la el????

Mi-e dor de casa!!!

Mda...sunt in Spania de aproximativ o luna... si n-am venit la munca(inca), de fapt cam tot munca se cheama si asta, am venit in scopuri nobile, de a o ajuta pe sor-mea cu bebele( adica nepotul meu), ca si-au dat ei seama ca nu le mai ajung banii si ca trebuie sa-si caute si ea un servici.
In fine...nu prea vroiam sa plec, dar ce sa fac cand ai mei m-au rugat asa de dragut si de frumos...mai, mai ca varsau si o lacrima(touching), nu am putut sa refuz. Desi constienta ca o sa-mi pierd toata vara(18 iulie-7 sept), si ca nu o sa castig nimic altceva decat linistea si pacea mea interioara, si bucuria de a fi fost utila cuiva la un moment dat, mi-am tot facut in minte idei care sa-mi inspire incredere in aceasta vacanta, si sa ma determine sa nu plec de acasa cu ganduri rele din start, idei de genul....lasa ca daca merg acolo am sa mai slabesc, vreau sa ma bronzez si cel mai important sa scap de vicii....ca tare nu-s bune. Zis si facut. mi-am implementat in minte ideile astea frumoase si benefice stilului meu de viata pentru a-mi proteja psihicul de factorii externi daunatori, dar nu cu prea mari rezultate. Probabil ca in sinea mea eram constienta ca o sa am o vara de ...kk.
Am plecat cu inima in doua si cu ochii in lacrimi, pt ca mi-am lasat puiutzul acasa si n-am mai stat niciodata despartiti mai mult de 1 saptamana( de fapt am stat la inceputul relatiei noastre vreo 3 sapt), mai ales ca de 2 ani stam impreuna.   offffff...e greu sa fii departe de cei dragi!!!
Aici nu e tocmai cum imi imaginam, dar merge, in conditiile in care numar zilele pana plec acasa....
 In final...se pare ca sunt fetita mamei si a tatei cea alintata care nu rezista departe de casa. Desi nu credeam ca o sa mi se intample asta, iata ca mi-e dor de casa. Sunt plecata de aproximativ 2 saptamani si poate ca faptul ca nu prea am comunicat cu cei de acasa m-a facut sa-mi fie asa de dor. 
Mi-e dor si doare!