Parca ar fi, parca n-ar fi

Ma uit in jur si vad numai oameni fericiti! Oameni plini de viata si de energie, care tot timpul zambesc si care tot timpul reusesc sa-ti faca ziua mai buna prin simpla lor prezenta sau prin simplele afirmatii cu care vin in ajutorul tau si fara de care ziua ta s-ar termina prost.
 Probabil e vizibil pe fata ta ca azi te-ai trezit tarziu si cu fata la cearceaf si ca e una din "bad hair days" -urile care in ultima vreme se cam tot inmultesc. Te tradeaza si ochii incercanati si plini de oboseala de la cafea si de la pixelii de la calculator si poate atat de multe nopti piedute, invatand sau pur si simplu pierdute aiurea. Si cea mai importanta chestie care te tradeaza miseleste este zambetul fals si afirmat la comanda. Cam cum se procedeaza prin studiourile de televiziune cu spectatorii care aplauda la comanda, asa apare si zambetul tau, "comandat" de altii, si servit proaspat si fals cum altul nici nu mai exista.
Esti grabita, si faci totul la repezeala, nu te poti concentra, intrebi acelasi lucru de mai multe ori si parca nici atunci nu-ti e clar, desi poate e o chestie simpla de genul: " cat e ceasul?" sau " de la cat avem maine ore?". Si....oamenii se uita uimiti la tine, cu intrebarea incoltind in crestetele lor" aste e proasta sau se face?"....si tu iar intrebi. Pentru ca nu te poti concentra, te enervezi, si cum nu esti o persoana stapana pe ea si plina de "self control" incepi sa tipi. Si tipi la persoane la care nu ai vrea sa tipi, si faci afirmatii pe care nu ai vrea sa le faci, si desi esti constienta ca nu e bine, nu te poti opri. Te cuprinde aceasta stare de neliniste combinata cu nervozitate si cu oboseala, in care pur si simplu nu te poti controla si risti sa ranesti persoanele din jurul tau. Apoi, obosesti. Obosesti sa tipi, sa te incrunti, sa oftezi si treci in cealalta stare a evolutiei tale in ziua respectiva, mai exact starea de latenta in care nu te intereseaza nimic, nu auzi nimic, nu spui nimic. Pentru ca daca spui, e posibil sa spui numai prostii si oamenii sa te eticheteze din nou. Pentru ca am observat ca la noi etichetele pe oameni se pun ca etichetele pe produse in supermarket, nu conteaza ca e gresit pretul, ele sunt puse acolo si raman.
Pentru asta am atat de multa nevoie de oamenii fericiti!
Pentru ca eu nu pot sa fiu si pentru ca daca ei nu ar deborda de atat de multa energie si nu m-ar salva din situatii de genul, eu as fi undeva intr-o alta realitate acum. Ma agat de ei ca sa supravietuiesc in jungla care ma inconjoara si sper incontinuu sa ajung sa fiu si eu ca ei. FERICITA, PLINA DE ENERGIE, PLINA DE ZAMBET.
De ce nu pot sa fiu fericita? Pentru ca......am obosit!Desi de aici se deschid din nou polemici in capul meu, iar vocile care imi tot repeta ca nu-mi permit sa fiu obosita, au dreptate, eu le schimb frecventa, si ascult vocea corpului meu biologic si plin de procese de degragare, care imi repeta la nesfarsit ca NU MAI REZISTA!
Am nevoie de un somn bun care sa-mi deau un pic de energie! Iar fericirea mea acum sta in mainile altora!