Gânduri

Numai cineva care iubește măcar la fel de mult cât te iubesc eu pe tine ar înțelege cât de greu îmi este să te știu departe de mine și de sufletul meu!
Singurătatea cred că este cel mai mare chin și cea mai mare pedeapsă pe care o poate avea un om! Și cel mai greu cred, este să trăiești în singurătate după ce ai fost înconjurat de toată dragostea, iubirea și dăruirea cuiva. Îi simți lipsa, îți lipsește tot! Te doare sufletul și ți-e dor. Mă trezesc în fiecare dimineață așteptând parcă să vii în bucătărie și să-mi dai bună dimineața, să ne bem cafeaua împreună....să te privesc, să te îmbrățișez și să-ți urez să ai o zi minunată așa cum fac în fiecare zi, aștept parcă să-mi urezi la fel....să-mi spui că mă iubești...Timpul petrecut departe de tine, mă schimbă. Mă transformă în ceva ce nu vreau să fiu. Îmi accentuează și duce până la extrem toate trăirile negative și le minimizează parcă pe cele bune, pozitive. Nu mă pot bucura de nimic când nu ești alături de mine.
Când ești singur ai timp....ai timp să te gândești la câte în lună și în stele, la toată viața ta, încerci să găsești răspunsuri, să cauți soluții la greșelile pe care le-ai făcut, te gândești la tot! Te analizezi, te critici, te plângi în sinea ta și te cauți. Îți amintești, te regăsești, însă niciodată la fel. Introspecția vine la pachet cu decizii. Decizii de a schimba ceva pe undeva, pe unde crezi tu că e nevoie de schimbare și într-o mai mică sau mai mare măsură te schimbi inevitabil și fără voia ta.
Gândurile mele zboară.... mă duc departe, vin ca niște fulgere în mintea mea și mă dezlănțuie, mă împart în bucățele și apoi mi-e greu să mă adun la fel. De fiecare dată mă rearanjez într-o altă formulă, un alt puzzle, pe care apoi trebuie să-l descifrez. Mă schimbă și apoi mi-e greu și mie să mă regăsesc. Mă tulbură și mă fac să nu știu ce vreau cu adevărat. Înăuntrul meu, după o furtună nu e niciodată liniște ci e o furtună și mai mare și mai violentă care mă lasă fără de puteri. Mă seacă și îmi fură toate gândurile. Mă trezesc în imposibilitatea de a mă gândi la ceva, mă lasă goală pe dinăuntru, gol ce necesită mai mult timp și mai mult efort pentru a fi reumplut. Când nu ești lângă mine sunt un haos. Tu ești centrul universului meu. Ești soarele în jurul căruia gravitează toată ființa mea. În funcție de tine îmi planific ziua, iar când nu ești, simt că respectiva zi a trecut pe lângă mine fără ca măcar să o simt. Trece și parcă nu îmi aduc aminte nimic din ea. Simt că îmi pierd timpul.  
Numai tu mă poți modula. Numai tu mă poți controla ca un cățel într-o lesă electrică, prin gesturile tale și cuvintele tale, prin atitudinea pe care o adopți într-o anumită situație. Gândurile mele vin și pleacă în funcție de faptele tale. Tu îmi poți schimba comportamentul. Tu mă poți face fericită numai cu un zâmbet și în același timp mă poți arunca de pământ cu o privire. Tu ai telecomanda și doar tu poți schimba canalele vieții mele și evoluția mea.
Ține-mă aproape! Ține-mă strâns și nu mă pierde din vedere! Nu mă lăsa pradă gândurilor mele. Ține-mă aproape de sufletul tău, înalță-mă și nu-mi da drumul!

Nimănui nu-i plac grasele!

Dietă, dietă și iar dietă....
Multe femei duc o luptă continuă și asiduă cu kilogramele în plus. Unele țin dietă, altele merg la sală iar altele iau tratamente pentru asta. Foarte multe dintre ele își fac promisiuni pe care le țin, dar foarte multe renunță pe parcurs.....apoi o iau de la capăt.
Cam așa a decurs și viața mea până acum. Un continuu joc de promisiuni și perioade de dietă alternate cu perioade de exces și dezmăț alimentar! Și evident că și cântarul alterna....când în plus, când în minus.
Încă din liceu, de când aveam 58 kg, sunt complexată de greutatea mea! Până și atunci mă vedeam grasă....acum când mă uit la pozele din perioada respectivă îmi zic: "Ce bine arătam atunci! Și ce proastă eram că ma gândeam că sunt grasă."
Făcând un bilanț retrospectiv al greutății mele în decursul anilor și analizând istoria mea din punct de vedere al greutății și al alimentației am ajuns la concluzia că încet și sigur, m-am îngrășat în decursul a 9 ani cu aproape 30 kg. În toată perioada asta am ținut 3 diete care au dat rezultate mai mult sau mai puțin, însă niciuna nu a rezistat pe termen lung. Prima dietă am început să o țin când ajunsesem la 70. Am ținut 2 săptămâni și am slăbit 7 kg. Nimic mai minunat! Apoi în decurs de 2 ani am pus la loc cele 7 plus încă 10.
Aveam 80.Momentul trigger care a dat startul la o nouă dietă. După zile de documentație, m-am hotărât să țin dieta Cătălin Crișan, foarte la moda pe atunci. Am slăbit vreo 10-12 kg și m-am menținut vreo 2 ani aproximativ apoi am început din nou să cresc ca o pâine. După alți 2 ani am ajuns la 86.
 Iar dietă! vreo 3-4 luni de abținere strictă apoi nu am mai rezistat și am călcat strâmb, iar după asta.......am călcat strâmb de tot.  Am făcut și masaj cam 7 luni și am slăbit cam 9 kg. Bineînțeles că mi-am făcut muuulte promisiuni pe care nu le-am ținut și m-am trezit la vreo 5 luni după cu toate kg înapoi plus încă alte 4. Dezastru! Am pus punct și am hotărât împreună cu soțul meu că e momentul să facem ceva și ne-am apucat de dietă împreună. Bineînțeles...promisiunile de rigoare! Spre uimirea și mândria mea....am reușit să mă țin de acele promisiuni. Am slăbit eu 13 kg și el 11 Kg. El s-a lăsat pe parcurs de dietă pentru că a ajuns la greutatea pe care și-o dorea, eu în schimb mai am cale lungă și din ce în ce mai grea. Sunt în a 114-a zi de dietă și de vreo lună stagnez, moment în care ar fi trebuit să depun efort în plus pentru a continua scăderea în greutate, însă ca de fiecare dată am amânat mersul la sală motivând că am să fac acasă aerobic, că am să merg mai mult pe jos, că am să-mi fac masaj etc. lucruri pe care nu le-am făcut bineînțeles. Și cel mai nasol este că acum sunt acasă la mama, iar ei au un stil alimentar total diferit de noile mele principii și îmi este din ce în ce mai greu să mă abțin.
Eu sper să nu mă las și să continui pentru că asta e lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult în momentul asta: să ajung la greutatea pe care o aveam atunci, la care să mă simt bine în pielea mea, să mă simt frumoasă și încrezătoare!
Nimănui nu-i plac grasele!
Principala concluzie din această analiză este: DACĂ NU MĂ ABȚIN, nu am să reușesc niciodată să arăt bine, așa cum arătam înainte! Deci....trebuie să mă abțin toată viața! Acum pentru a ajunge la greutatea dorită, apoi pentru a o menține.
Deci, sună ca un chin dacă iei lucrurile mot-a-mot: Toată viața la dietă!

Ce faci cand nu ai nimic de facut?

Img preluata de pe http://www.ush.ro/showthread.php?538-1000-de-g%C3%A2nduri/page665

E adevarat ca nu poti sta si lenevi la nesfarsit!
Am avut ultimul examen din sesiune, intr-o duminica dupa-amiaza tarziu, obositi, nu mai aveam chef de nimic decat asteptam sa treaca odata timpul mai repede si sa ajungem in vacanta!
Au trecut vreo cateva zile de vacanta, in care m-am trezit la 6:30 in fiecare zi, am facut tot ce puteam face prin casa, curatenie, ordine prin dulapuri, ca de....a fost sesiune si asta era ultima mea grija, am umblat prin oras vreo 2 zile, am facut de toate, tot ce vroiam sa fac in sesiune si nu aveam cum.
Apoi....m-am trezit in situatia in care......nu stiu ce sa fac! Ma plictisesc de moarte si ma termina situatia asta in care nu am nimic de facut decat sa stau sa ma gandesc la nemurirea sufletului! Nu e ok pentru mine, pt ca m-apuca gandurile triste, melancolia, si dorul de mine cea din trecut! Stau pe net, caut chestii de facut si parca tot imi mai ramane o gramada de timp liber pe care nu am cum sa-l folosesc!
Azi s-a luat si lumina, deci si mai plictis! Cotrobaiam prin casa si am gasit un ghem de mohair si cu 2 andrele, pe care mi le-au dat fetele la petrecerea burlacitelor impreuna cu o gramada de alte chestii cu specificatii.....asta era cu mesajul: sa impletesc ceva la bebele care o sa vina ca de, o sa fiu femeie maritata! Iaca maritata sunt, dar timp pt de astea nu am gasit inca in programul meu.
Din acest motiv, mi-a venit ideea magnifica si mareata si care se presupune ca ar trebui sa ma scoata din starea asta si care sa-mi ocupe timpul si sa fac si ceva productiv in acelasi timp.
M-apuc de design! Stiu.....medicina cu design-ul nu se pupa prea bine, insa de cand eram mica mi-a placut sa cos rochite la papusi si aveam o intreaga garderoba la ele, asa ca ma gandesc eu, daca tot stiu sa fac ceva, sa si fructific lucrul asta. Nu mai zic ca ma plangeam la tata ca e greu la facultate, ca e mult de invatat, ca nu am timp si.....privind spre viitorul apropiat salarii mari nu prea vad, si el imi raspunde sec:" ce sa faci tata, daca nu te-ai facut croitoreasa?! Acuma nu te mai plangeai atat!"
Deci....clar! Vara asta ma fac croitoreasa! Acum 2 veri am facut felicitari hand made.....=)) din care si acum ai am! au fost tare folositoare cand a venit 1 si 8 martie si eu nu aveam nimic pregatit pentru colege, si au fost taaare apreciate! Vara viitoare......mai vedem desi, trebuie sa ma pregatesc pentru rezi, deci vara viitoare o sa fiu DOCTOR!
Acum, fac asta in primul rand pentru mine, sa vad cat de talentata sunt!
Am sa pozez prima rochita si am s-o pun aici!
Wish me luck!