Gânduri

Numai cineva care iubește măcar la fel de mult cât te iubesc eu pe tine ar înțelege cât de greu îmi este să te știu departe de mine și de sufletul meu!
Singurătatea cred că este cel mai mare chin și cea mai mare pedeapsă pe care o poate avea un om! Și cel mai greu cred, este să trăiești în singurătate după ce ai fost înconjurat de toată dragostea, iubirea și dăruirea cuiva. Îi simți lipsa, îți lipsește tot! Te doare sufletul și ți-e dor. Mă trezesc în fiecare dimineață așteptând parcă să vii în bucătărie și să-mi dai bună dimineața, să ne bem cafeaua împreună....să te privesc, să te îmbrățișez și să-ți urez să ai o zi minunată așa cum fac în fiecare zi, aștept parcă să-mi urezi la fel....să-mi spui că mă iubești...Timpul petrecut departe de tine, mă schimbă. Mă transformă în ceva ce nu vreau să fiu. Îmi accentuează și duce până la extrem toate trăirile negative și le minimizează parcă pe cele bune, pozitive. Nu mă pot bucura de nimic când nu ești alături de mine.
Când ești singur ai timp....ai timp să te gândești la câte în lună și în stele, la toată viața ta, încerci să găsești răspunsuri, să cauți soluții la greșelile pe care le-ai făcut, te gândești la tot! Te analizezi, te critici, te plângi în sinea ta și te cauți. Îți amintești, te regăsești, însă niciodată la fel. Introspecția vine la pachet cu decizii. Decizii de a schimba ceva pe undeva, pe unde crezi tu că e nevoie de schimbare și într-o mai mică sau mai mare măsură te schimbi inevitabil și fără voia ta.
Gândurile mele zboară.... mă duc departe, vin ca niște fulgere în mintea mea și mă dezlănțuie, mă împart în bucățele și apoi mi-e greu să mă adun la fel. De fiecare dată mă rearanjez într-o altă formulă, un alt puzzle, pe care apoi trebuie să-l descifrez. Mă schimbă și apoi mi-e greu și mie să mă regăsesc. Mă tulbură și mă fac să nu știu ce vreau cu adevărat. Înăuntrul meu, după o furtună nu e niciodată liniște ci e o furtună și mai mare și mai violentă care mă lasă fără de puteri. Mă seacă și îmi fură toate gândurile. Mă trezesc în imposibilitatea de a mă gândi la ceva, mă lasă goală pe dinăuntru, gol ce necesită mai mult timp și mai mult efort pentru a fi reumplut. Când nu ești lângă mine sunt un haos. Tu ești centrul universului meu. Ești soarele în jurul căruia gravitează toată ființa mea. În funcție de tine îmi planific ziua, iar când nu ești, simt că respectiva zi a trecut pe lângă mine fără ca măcar să o simt. Trece și parcă nu îmi aduc aminte nimic din ea. Simt că îmi pierd timpul.  
Numai tu mă poți modula. Numai tu mă poți controla ca un cățel într-o lesă electrică, prin gesturile tale și cuvintele tale, prin atitudinea pe care o adopți într-o anumită situație. Gândurile mele vin și pleacă în funcție de faptele tale. Tu îmi poți schimba comportamentul. Tu mă poți face fericită numai cu un zâmbet și în același timp mă poți arunca de pământ cu o privire. Tu ai telecomanda și doar tu poți schimba canalele vieții mele și evoluția mea.
Ține-mă aproape! Ține-mă strâns și nu mă pierde din vedere! Nu mă lăsa pradă gândurilor mele. Ține-mă aproape de sufletul tău, înalță-mă și nu-mi da drumul!